Tânjind după un trecut mai bun

Curated by Olivia Nițiș & Andreea Capitanescu
Concept & text: Olivia Nițiș
Works by: Matei Bejenaru , Tatiana Fiodorova-Lefter, Mălina Ionescu, Mălina Moncea, Sarah Muscalu, Delia Popa, Ghenadie Popescu, Marilena Preda Sânc, Carmen Rasovszky, Gheorghe Rasovszky, Renée Renard.
Round table / Masă rotundă: Dr. Olivia Nițiș & Dr. Andreea Căpitănescu (curatoare), Monica Babuc, Dr. Octavian Țîcu, Vasile Munteanu, Ghenadie Popescu.
Producer: WASP Studios, WASP Working Art Space and Production
Partners: tranzit.org / Iasi; National Museum of History of Moldova, Chișinău; National Museum of the Romanian Peasant, Bucharest
Sponsor: AQUA Carpatica
The exhibition is part of “Living Archives. Memory, identity and everyday gestures / Arhive vii. Memorie, identitate și gesturi cotidiene”.
Proiect cultural co-finanțat de Administrația Fondului Cultural Național / Cultural project co-financed by the Administration of the National Cultural Fund.

Tânjind după un trecut mai bun
Când deconstruiești o istorie, construiești o alta, imperfectă.
Tânjind după un trecut mai bun este un proiect despre rescrierea istoriei și despre dimensiunea ficțională a unui trecut în care cel care ar fi putut fi fericit descoperă mai târziu că fericirea a fost o minciună. Este vorba despre momentul în care arhiva contrazice memoria și invers. Paradoxul nostalgiei presupune tânjirea după un trecut contradictoriu. Nostalgia politică față de socialism este rezultatul unor contradicții. Nu este o tânjire după socialism, ci o tânjire după coerența pe care socialismul a promis-o și pe care prezentul nu o poate oferi.
Pornind de la ideea că tranziția nu este o ruptură, ci un proces de negociere ambiguă (Massino, 2019) și de la abordarea istoriei ca instrument al puterii politice care produce în mod sistematic acte de nedemnitate (Ypi, 2025), proiectul expune reacțiile artiștilor și artistelor din România și Republica Moldova față de nostalgia politică orientată către trecutul socialist. Reacțiile sunt situate în sfera reflexivă, analizând istorii personale care se intersectează cu cele colective. Nostalgia față de comunism lansează o privire autoreferențială și autoreflexivă. Opera de artă devine un instrument de cunoaștere și cercetare, un vehicul pentru navigarea prin micro-istorii, povești care pot rămâne nespuse, neînregistrate în istorie și, prin urmare, pierdute de la o generație la alta. Lucrările sunt adesea un exercițiu de reamintire prin intermediul celorlalți – membri ai familiei, arhive personale, dar și arhive de materiale care reflectă o epocă pierdută, cum ar fi arhiva revistei Știință și Tehnică din perioada comunistă (revista fiind publicată și în prezent).
Expoziția nu expune trecutul, ci expune mecanismul prin care trecutul este reamintit și reconstruit pentru a face prezentul suportabil. Lucrările intersectează memoria spațială, disidența nostalgică, doliul incomplet/ambiguu și nostalgia reflexivă ca memorie a unui potențial viitor – adică memoria unor proiecte imaginate la un anumit moment în trecut și care nu s-au materializat niciodată. Lea Ypi vorbește despre reconcilierea dificilă cu istoria prin intermediul arhivei ca instrument de documentare a memoriei. Cu toate acestea, arhiva reflectă adevărul autorității sub care este constituită. Ceea ce înregistrează arhiva consolidează povestea despre acea structură politică, marginalizând și reducând la tăcere nenumărate alte puncte de vedere.
Acesta este locul în care intervine ficțiunea artistică. Ficțiune contra ficțiune. O ficțiune pretinde a fi adevăr, în timp ce cealaltă își asumă adevărul ca posibilitate. În cadrul proiectului, nimeni nu recurge în mod direct la ficțiune, și totuși toate procesele de reconstrucție sunt vulnerabile și conțin goluri, ștergeri, istorii orale, istorii trăite sau apropriate care se transformă și sunt recontextualizate prin fiecare act artistic. Ficțiunea intervine prin resemnificare, iar lucrările în ansamblu valorizează memoriile subiective și acceptarea condiției non-liniare a istoriei.

Masă rotundă
8.10.2026, ora 17:00, Muzeul Național de Istorie a Moldovei, Chișinău
Participanți: Dr. Olivia Nițiș & Dr. Andreea Căpitănescu (curatoare), Monica Babuc, Dr. Octavian Țîcu, Vasile Munteanu, Dr. Ludmila Cojocari, Ghenadie Popescu.

 

Pornind de la distincția Svetlanei Boym dintre nostalgia restaurativă și nostalgia reflexivă (Boym, 2001), masa rotundă își propune să analizeze punctele comune și diferențele dintre formele de nostalgie față de perioada comunistă din România și Republica Moldova. Ne interesează nu doar cum este rememorat trecutul, ci cum este instrumentalizat: ce este pǎstrat în mod selectiv și ce se uită în mod activ.

Totodată, ne propunem să urmărim cum se intersectează memoria politică cu abordările instituționale și cu practicile artiștilor contemporani. Vom discuta despre rolul instituțiilor culturale în promovarea adevărului istoric, într-un context marcat de mişcǎri ideologice recurente, precum și despre rolul presei și al artiștilor în articularea unei prezențe critice în comunitate și în spațiul public.

 

Proiectul nu reprezintă în mod necesar poziția Administrației Fondului Cultural Național. AFCN nu este responsabilă de conținutul proiectului sau de modul în care rezultatele proiectului pot fi folosite. Acestea sunt în întregime responsabilitatea beneficiarului finanțării.