Noi știm multe despre anxietăți, trădări, singurătăți și durități așa încât s-ar părea că nu știm mai nimic despre fericire. Aruncăm la dreapta și la stânga cu corpurile noastre și, pentru că demult nu e la modă, ne deschidem atât de rar sufletele. Așteptăm și tot așteptăm în stații un autobuz în care urci cu speranța că ăsta e ultimul și nici într-un caz după asta nu va veni altul. Fugim alert, ca la maraton, dar cel mai des de noi. Zicem iubire, dar pronunțăm artifical love. Nu vă temeți să vă puneți întrebări, fie-vă teamă să asistați la show-ul vieții și să nu vă preocupe decât asta.