RTNR 2026: OAMENI CARE DISPAR, despre jurnalista Anna Politkovskaia

Descriere

OAMENI CARE DISPAR – un spectacol-document despre jurnalista ANNA POLITKOVSKAIA și prețul libertății,

în programul Festivalului European al artelor scenice -
Reuniunea Teatrelor Naționale Românești, ediția a XI-a, organizat de Teatrul Național „Mihai Eminescu".

Autoarea scenariului și regia: Luminița Țâcu
În rolul principal: Olga Triboi
Scenografie: Irina Gurin
Univers sonor: Valentin Lindo Strișcov
Video: Vlad Adajuc
Versuri de Marina Țvetaeva traduse din limba rusă de Ivan Pilchin

10 septembrie 2026
ora 18:30
Sala „Valeriu Cupcea", TNME

Un spectacol document dedicat jurnalistei Anna Politkovskaia una dintre cele mai curajoase voci ale adevărului din spațiul post-sovietic.
Era frumoasă. Era inteligentă. Era mamă devotată, și-a crescut copiii cu toată dragostea și grija. Apoi cu aceeași responsabilitate, energie și devotament s-a dedicat oamenilor neajutorați și nedreptățiți, a ales să-i apere și să-i susțină prin puterea cuvântului – era jurnalistă.
Jurnalista Anna Politkovskaia s-a născut într-o lume care îi cerea tăcere, dar a ales cuvântul. S-a format într-un sistem care controla adevărul, dar a ales să-l caute. Și, mai ales, a ales să-l spună. Ea întruchipează destinul unei generații de intelectuali formați în URSS care, în pofida constrângerilor ideologice, au contribuit decisiv la afirmarea libertății de expresie în perioada perestroikăi. Pentru ea, libertatea cuvântului nu a fost doar un ideal, ci și-a asumat-o ca un mod, ca o cale de a-i ajuta pe cei din jur, pe cei mai triști, mai slabi ca ea
Nu s-a limitat la a scrie articole, a fost prezentă acolo unde durerea era cea mai greu de suportat. A dat glas mamelor care și-au pierdut copiii în criza de la Nord-Ost, a spus poveștile copiilor abandonați și a mers până la capăt în demersurile sale, implicându-se personal pentru a le schimba destinul. A scris despre victimele războiului din Cecenia: civili, soldați, familii distruse și de o parte, și de alta, fără să țină cont de presiuni sau de pericole. Textele ei au incomodat puterea, au deranjat atât conducerea militară rusă, cât și pe cea cecenă, pentru că Anna Politkovskaia nu scria despre strategii și victorii, ci despre oameni: despre soldații de rând, despre abuzuri, despre frică, despre suferința tăcută a celor prinși între fronturi.
A fost una dintre puținele jurnaliste care au documentat sistematic încălcările drepturilor omului în Cecenia, denunțând tortura, disparițiile forțate și corupția. A plătit un preț enorm pentru această onestitate: amenințări, intimidări, tentativă de otrăvire și, în cele din urmă, viața.
Asasinată în 2006, Anna Politkovskaia a devenit un simbol al jurnalismului de conștiință și al luptei pentru adevăr. Este un testament ca un clopot de alarmă, un avertisment, dar și ca o sursă de inspirație și de curaj.