Reuniunea TNR 2025: Jocul dragostei si al întâmplării

21 septembrie 2025 / ora 19.00
Sala Mare a Teatrului Național „Mihai Eminescu”

Teatrul Național „Vasile Alecsandri” Iași prezintă:  „Jocul dragostei și al întâmplării” de Pierre de Marivaux
Traducere: Liana Maxy

Regie: Ovidiu Lazăr
Scenografie: Alina Dincă Pușcașu

Distribuția:
Silvia – Livia Iorga; Lizeta – Mălina Lazăr; Dl Orgon – Daniel Busuioc; Arlechin – Horia Veriveș; Dorante – Dumitru Georgescu; Mario – Radu Homiceanu; Un lacheu – Ioan Ursulescu

Genul spectacolului: comedie
Durata: 1 h 30 min / fără pauză

 

ȘAPTE GÂNDURI DE SPECTACOL 1. Este dragostea un joc? Da. Noi, oamenii, ne jucăm adesea cu dragostea. O provocăm uneori din instinct. O stârnim alteori cu stările, cu capriciile, cu umorile, cu temerile noastre naive și hilare. 2. Este întâmplarea un joc? Da. Numai că întâmplarea se joacă imprevizibil și enigmatic cu oamenii. E pusă mereu la cale de Cineva, invizibil, dar palpabil la nivel de destin; omniprezent ca o rază de lumină care ne preface în păpuși frumoase sau în figurine fosforescente... Ca cele din turnurile cu ceas sau ca cele de pe cutiile muzicale. 3. Venim din lumină și plecăm în lumină... Primul gând de spectacol. 4. Un spectacol inteligent, cu multe coduri și semne benigne, care să transforme surâsul în râs și gândurile în sentimente. 5. Am construit o comedie, nu un vodevil. Mă interesează râsul transparent, organic, terapeutic și nu hlizeala de show televizionist. 6. L-am scos pe Marivaux din interiorul de salon în exteriorul unei miniaturale grădini de la Versailles. Fluxul întâmplărilor capătă astfel o dinamică aproape muzicală și devine un balet mecanic încântător. Iar dragostea, în expansiunea ei năbădăioasă de «plein-air», dezvoltă permanent fațete inedite, imprevizibile și insolite de evoluție. Ca un cristal rotit în lumină... 7. 290 de ani de la premieră. E ceva! Întâmplările sunt aceleași. Dragostea este aceeași. Noi, cei de azi, suntem oare altfel?...” Ovidiu Lazăr

„Cât de chinuitor poate fi să te întrebi cât se datorează ție și cât conjuncturii faptul că celălalt te-a ales tocmai pe tine? Sfințesc oare hainele omul sau omul sfințește hainele? Mai au exprimarea și perceperea realității cu luciditatea un rol major în viața noastră sau au devenit aspecte neglijabile? Putem construi un baraj rezistent între cine suntem și cât lăsăm să se vadă în afară din cine suntem și să-l demontăm oricând fără nicio consecință? Tind acum să cred că orice alterare a lentilei prin care ne înregistrează celălalt conduce la o deviere a cursului firesc a ceea ce numim „miracolul întâlnirii”. Dacă inserăm probe de loialitate afectivă în celălalt și inițiem un proces al dezvăluirii coabitării întâmplătoare reușim să cauterizăm inexplicabilul sau doar să îl anesteziem? Acestea sunt întrebările la care regizorul Ovidiu Lazăr ne propune să medităm pe durata și după vizionarea Jocului dragostei și-al întâmplării.” Alina Vițel