MADAMA BUTTERFLY
Operă în trei acte de Giacomo Puccini
Interpretează Soliștii de operă, orchestra simfonică, corul și ansamblul de balet al TNOB Maria Biesu
Dirijor: NICOLAE DOHOTARU, Artist al Poporului
Regia: EUGEN PLATON, Artist al Poporului
Regizor-coordonator: RODICA PICIREANU, Maestru în Artă
Scenografia: FELIX BESSONOV, Om Emerit:
Costume IRINA PRESS, Maestru în Artă
Prim maestru de cor: OLEG CONSTANTINOV, Artist al Poporului
Conducător al trupei de balet: ANASTASIA HOMIȚCAIA, Artist al Poporului
 
 
Opera se prezintă în limba italiană
Subtitrare în limba română
Libretul: Luigi Illica şi Giuseppe Giacosa
Bazat pe nuvela lui John Luther Long, prelucrată de David Belasco
Premiera mondială: 17 februarie 1904, la Teatrul Scala din Milano.
Premiera la Chişinău: 16 noiembrie 1963, la Teatrul Moldovenesc de Stat de Operă şi Balet
Premiera versiunii curente: 8 martie 1986, la Teatrul Academic de Stat de Operă şi Balet al RSS Moldoveneşti
„Madama Butterfly” de Giacomo Puccini este una dintre acele opere care traversează timpul nu doar prin frumusețea muzicii sale, ci prin sinceritatea sfâșietoare a emoției pe care o transmite. Inspirată dintr-o poveste reală și dintr-o piesă de teatru semnată de David Belasco, opera poartă auditoriul într-o Japonie a contrastelor delicate – între vis și realitate, între iubire și iluzie, între demnitate și durere.
Puccini a creat aici un portret de o rară profunzime al feminității sacrificate: Cio-Cio-San, tânăra geișă devenită simbol al devotamentului absolut, este una dintre cele mai tulburătoare eroine din literatura muzicală universală. Muzica sa – de la arii precum Un bel dì vedremo până la finalul de o intensitate devastatoare – oglindește cu o sensibilitate unică trăirile unei inimi care iubește până la autodistrugere.
„Madama Butterfly” rămâne o capodoperă a contrastelor: exotismul rafinat al decorului nipon se împletește cu lirismul tipic puccinian, iar orchestrația bogată și temele recurente transformă drama într-un poem sonor al destinului.
Publicul este cucerit nu doar de forța emoțională a muzicii, ci și de universalitatea mesajului – dragostea pură, neînțeleasă, și sacrificiul care transcende timpul.
O operă care nu se ascultă doar cu urechile, ci se trăiește cu sufletul.