COME AS YOU ARE #2, Nir de VOLFF

28 OCTOMBRIE | vineri | ORA 18.30

COME AS YOU ARE #2, Nir de VOLFF;

Producție a Companiei TOTAL BRUTAL, Berlin, Germania;

Teatrul Național SATIRICUS, sala mare, strada Mihai Eminescu, 55.

Spectacol prezentat în limba engleză cu titrare în limba română.

Accesul la evenimente este GRATUIT, iar intrarea este posibilă ÎN BAZA UNEI REZERVĂRI

Durata spectacolului 75 min

Accesul în sală 14+

 

Prezentarea acestui spectacol în cadrul BE FREE FEST este realizată cu sprijinul financiar al Goethe – Zentrum Chișinău | Goethe – Institut București.

Totodată, acest spectacol a fost realizat cu sprijinul financiar al Berlin Senate Department for Culture and Europe și Neu Start Kultur.

 

Ce face timpul cu visele, năzuințele, pierderile noastre? Care capitole sunt rescrise, continuate, care sunt șterse? „Come as you are #2” este continuarea unei cercetări, în curs de desfășurare, privind adaptarea culturală a dansatorilor sirieni în arena germană a spectacolelor de dans, la cinci ani de la sosirea lor. La cinci ani de la sosirea refugiaților în Germania și la trei ani de la plecarea spre Berlin, spre o viață de artist european, în „Come as you are #2” apar întrebări noi, nu mai puțin complicate. Străduința și căutarea au devenit experiență și reflecție, inclusiv în acțiunea artistică. Pot dansatorii să șteargă istoria trupurilor lor în care au venit și să înceapă de la zero, să-și construiască o nouă identitate pentru a se integra? Și-o doresc? Sau poate vor descoperi o legătură mai puternică cu originile identității lor, cu descendența lor? Cum depărtarea de stilurile de dans din țara lor de origine, cu diferențe culturale fundamentale, determină locul lor ca artiști în cadrul societății europene și berlineze diverse și complexe? Mai consideră ei că sunt refugiați după cinci ani de la sosirea lor în Germania? Societatea noastră îi percepe, în continuare, vag ca refugiați sau se conturează percepția unei persoane individuale, conștiente de sine și de propriile abilități? Încep ei înșiși să se simtă ca artiști germani sau continuă să se autoidentifice drept sirieni? Există un sentiment de apartenență la noua țară?