Și restu-i tăcere...

ȘI RESTU-I TĂCERE... - spectacol nonverbal/ mișcare corporală.

Cum și de unde vine inspirația ? E chin ? E plăcere ? Un accident? Care e plata pentru poveștile pe care creatorii le găsesc în sinea lor?

"Și restu-i tăcere" – e însuși Shakespeare…

„„Și restu-i tăcere...” de Mihai Țărnă este mai mult decât un foarte inspirat și pătrunzător omagiu adus lui William Shakespeare. Întâi de toate, acest spectacol este un manifest de credință în forța eliberatoare și salvatoare a artei, a imaginației capabile să învingă deșertăciunea, uitarea, disoluția în neant - moartea.

Decorul în care se desfășoară reprezentarea, nu e altceva decât un cimitir, un spațiu lipsit de viață, arid și gol, redus la piatră și nisip – foarte mult nisip alb, care nu e doar aruncat pe jos, ci și curge încontinuu de undeva de sus, ca un simbol al timpului nemilos și al trecerii inevitabile. Pe acest fundal sugestiv începe o poveste pantomimică a dragostei și a nașterii, a bucuriei și a disperării, a uimirii în fața lumii și a violenței traumatizante, a acceptării sau singurătății, a existenței ce este mereu dirijată de tragic și de comic. Cel/cea care va încerca toate aceste stări și emoții (fiind, de fapt, luat/ă la încercare) este un spirit pur și naiv cu părul auriu, care, la fel, poate fi văzut/ă drept o alegorie a energiei creatoare, o vagă personificare a ceea ce și Shakespeare o numea „muză”. Acel caleidoscop al scenelor-cheie din dramele lui Shakespeare, suprapuse cu vocile actorilor din ecranizările acestor drame, suprapuse cu o sugestivă coloană sonoră („The Sound of Silence” de Simon & Garfunkel sau tot atât de celebrul cântec „What is a youth?” de Nino Rota), acel amestec fragmentar de culori și umbre, sunete, mișcări și transformări bruște – toate acestea nu pot să nu creeze, la un moment dat, impresia că ne aflăm într-un imaginarium artistic, într-o dimensiune metafizică a creației (în creierul lui Shakespeare?), a unei vieți creatoare ce știe și din lespezile funerare să-și clădească drumul glorios spre libertate/eliberare.” ( Ivan Pilchin )