VARA ÎN CARE MAMA A AVUT OCHII VERZI

Descriere

VARA ÎN CARE MAMA A AVUT OCHII VERZI
de Tatiana Ţâbuleac
TN Radiofonic, Radio România
Dramatizarea şi adaptarea radiofonică: Magda Duţu

Regia artistică:Diana Mihailopol

În distribuție:
Rodica Mandache, Marius Manole, Marcela Motoc, Daniel Tudorică, Annemary Ziegler, Cristina Constantinescu, Ion Marinescu, Violeta Berbiuc, Daniel Tudor.

Regia de studio: Milica Creiniceanu
Regia muzicală: Patricia Prundea
Regia tehnică: ing. Mirela Georgescu
Redactor și coordonator de proiect: Magda Duțu

Producție a Teatrului Național Radiofonic – aprilie 2023

Radiofonic / 1 h 30 min / Pauză: Nu 
TNME, Sala Antract

Vara în care mama a avut ochii verzi este o producție a Teatrului Național Radiofonic, realizată în cadrul proiectului Dramaturgi români contemporani, după romanul omonim al Tatianei Țîbuleac.
Romanul Vara în care mama a avut ochii verzi este deopotrivă, o carte a împăcării și o carte despre ”nedragoste”; o poveste despre violență și despre cuvintele spuse în ultimul moment – concluzionează Cezar Gheorghe, cu ocazia interviului luat Tatianei Țîbuleac, în anul 2017, la Festivalul Internaţional de Literatură de la Timişoara. despre acest prim roman al ei.

”Am scris capitolele cărţii, dar mi-am dat seama că îmi lipseşte motivul pentru care am scris cartea. De ce mama? De ce îşi aminteşte el de mamă?. Şi m-am întrebat cum îmi amintesc eu de un om. Întotdeauna, pornind de la un detaliu. Cineva mirosea a cafea. Cineva făcea plăcinte. Bunica avea o mână frântă, de exemplu. Şi m‑am gândit că ar fi bine ca Aleksy să îşi amintească de un lucru. Atunci m-am gândit la ochi. Ochii sunt cel mai simplu lucru de care să-ţi aminteşti. Şi am început să compun nişte frânturi din această femeie pornind de la ochii ei. (…) Nu am vrut să scriu o poveste din Basarabia, n-am vrut să scriu ceva din România, ci ceea ce mă măcina pe mine în acel moment. Eu aveam o temă, aveam nişte întrebări. (…) Nu aş putea spune că am inventat chiar totul, există şi lucruri din propria mea biografie. Nu neapărat la capitolul violenţă. Eu am fost un copil alintat, însă şi eu am două surori moarte. Mama mea m-a născut după ce a avut deja doi copii morţi. Au existat nişte traume şi în cazul nostru. Şi, când am devenit eu mamă, lucrurile astea s-au amestecat cumva în capul meu şi au izbucnit nişte ches­tii poate latente, la care nu mă gândeam. Cartea este dură, dar este o duritate diferită de cea cu care ne‑am obişnuit noi astăzi. Este o duritate emoţională, pe care eu o văd peste tot. Am simţit că fac cuiva dreptate cu cartea asta. Poate pare un pic arogant. Când o scriam nu am vrut să netezesc anumite lucruri. Mi-am zis că am pornit pe drumul acesta şi acum merg pe el până la capăt, aşa cum văd eu lucrurile, aşa cum simt eu lucrurile. Şi, poate, cineva se va regăsi în asta. Cred că este dură cartea, însă nu suficient de dură” – Tatiana Țîbuleac

Diana Mihailopol – regizorul artistic al spectacolului, împărtășește câteva impresii despre ceea ce a însemnat întâlnirea cu textul Tatianei Țîbuleac.

”Am văzut cu ochii mei cum în fața mea se ridică un zid împrejmuit de cavaleri și femei luptătoare. M-am trezit și de fapt nu era zid, ci textul Tatianei Țîbuleac și în jur nu erau cavaleri, nici femei luptătoare, ci actorii care scormoneau în buzunarele harului lor după condiția personajelor. Vara în care mama a avut ochii verzi de Tatiana Țîbuleac este o Geneză a sentimentelor, care, cerându-se rostită, fiecare cuvânt a devenit muzică, fiecare stare a devenit amintire, fiecare efect sonor a devenit teamă. Un astfel de text, ca o oglindă a personalității de sine te împovărează și te ușurează de propria ta ființă. Am considerat munca regizorală în fața acestui obiect scriptic o încercare și un prag al vieții mele profesionale, pe care nu le voi uita. Îi mulțumesc Tatianei Țîbuleac pentru că și-a dat acordul ca o creație literară atât de imagistică să fie lăsată să devină spectacol sonor și îi sunt recunoscătoare pentru faptul că încercările în formarea emoțiilor descrise de ea, de autoare, le-am creat eu și sper că mă vor însoți mereu.”