Reuniunea TNR 2025: Incendii

14 septembrie 2025 la ora 19.00
Sala Mare a Teatrului Național „Mihai Eminescu”

Teatrul de Stat Constanța prezintă:

„Incendii” de Wajdi Mouawad
Traducere: Zeno Fodor

Regie: Alexandru Mâzgăreanu
Decor: Andreea Săndulescu
Costume: Alexandra Boerescu
Muzica originală: Alexandru Suciu
Lighting design: Daniel Klinger
Credit foto: Andrei și Maria Gindac

 

 Distribuția:
Nawal – Ecaterina Lupu; Nawal/Jihane – Mirela Pană; Nawal/Nazira – Nina Udrescu; Wahab/Nihad – Cătălin Bucur; Jeanne/Sawda – Cristiana Luca; Simon – Andrei Bibire; Hermile Lebel/Malak/Abdessamad – Lucian Iftime; Antoine Ducharme/Chamseddine/Portarul școlii – Liviu Manolache; Fotograful/Medicul – Andrei Cantaragiu

 

…După moartea mamei lor și testamentul ei bizar, doi gemeni, băiat și fată, crescuți în Occident, pornesc într-o călătorie inițiatică prin țara lor de origine din Orientul Mijlociu, devastată de război civil, în căutarea unui tată și unui frate despre existența cărora nu știau nimic.
Un spectacol dur, despre supraviețuire, despre condiția umană, traume sociale, vieți distruse de violență, confruntarea cu ororile războiului, oameni care se transformă în fiare și oameni care se transformă în cântec mut.

„…Incendiile de la Constanța e un spectacol important. Ne vorbește despre fragilitatea umană, dar și despre forța ei, despre contradicțiile care ne sfâșie, în orice colț al lumii ne-am afla, dar și despre o istorie pe care nu putem să o ascundem și care, asemenea unei umbre, ne însoțește pas cu pas, despre poverile solitudinii, dar și despre mântuirea prin pluralitatea unei familii, a unei prietenii sau a unei comunități. E, la fel, un spectacol important și prin faptul că reconfirmă traseul ascendent de creație pe care Alexandru Mâzgăreanu s-a înscris de ceva timp. Nu e vorba doar de o «formă» bună în care s-ar afla regizorul, ci de o etapă distinctă în care mi se pare că a ajuns: o etapă a responsabilității și a lipsei de compromisuri în raport cu sine și cu arta.” Călin Ciobotari

„Alexandru Mâzgăreanu alege pentru spectacolul de la Teatrul din Constanța o lectură într-o cheie poetico-matematică, rece, albă și care permite ca, la final, sentimentul tragic al poveștii să se decupeze simplu și limpede, vorbind despre destin în modul în care numai tragedia antică a știut să o facă. Două coperte. La început și la sfârșit cei nouă actori îmbrăcați în alb stau pe o scenă albă, într-un decor alb. Intră și ies din roluri, unii dintre ei joacă mai multe personaje, pe scenă apar uneori obiecte sau bucăți de obiecte, sugestii, detalii mici care caracterizează o zonă, un moment, un personaj. Ca pe un ecran alb se scriu și se șterg semne și imagini, dar ele rămân imprimate undeva, recreând trasee ale personajelor sau ale istoriei unor locuri, regia sugerând că totul se poate repeta în orice timp și-n orice loc..” Monica Andronescu.


Dramă / 2 h 30 min / Pauză: Nu
(16+)
TNME, Sala Mare