Reuniunea TNR 2025: Arcadia

20 septembrie 2025 / ora 19.00
Sala Mare a Teatrului Național „Mihai Eminescu”

Teatrul Național „Vasile Alecsandri” Iași prezintă:  „Arcadia” de Tom Stoppard
Traducere: Silvia Năstăsie

Regie: Vlad Cristache
Scenografie: Theodor Cristian Niculae

 

Distribuția:
Personaje din trecut:
Thomasina Coverly – Mălina Lazăr
Septimus Hodge – Luca Gumeni
Lady Croom – Ada Lupu
Ezra Chater – Ionuț Cornilă
Capitanul Brice – Horia Veriveș
Richard Noakes – Dumitru Georgescu
Jellaby – Emil Coșeru

Personaje din prezent:
Hannah Jarvis – Andreea Boboc
Bernard Nightingale – Cosmin Maxim
Valentine Coverly – Andrei Sava
Chloë Coverly – Ioana Aciobăniței
Augustus Coverly/ Gus Coverly – Octavian Păun

 

Durata: 3 h 30 min/ cu pauză
Recomandări de vârstă pentru public: 12 +

 

 „Un semn al măreției piesei Arcadia este siguranța cu care îmbină diferite substanțe, creând un compus cu proprietăți deosebite. Ingredientele piesei includ gelozia sexuală, poeți, școala gotică de grădinărit peisagistic, duelul, teoria haosului, botanica, eterna confruntare dintre estetica clasică și romantică și dezvoltarea minunilor matematice. Trebuie subliniate lejeritatea și umorul; piesa conține o concentrație extraordinar de bogată de jocuri de cuvinte și neînțelegeri nebune concomitent cu elemente de farsă, costume prostești și identități greșite.” Brad Leithauser

„Construcția spectaculară are o cadență proprie, regizorul lucrează extrem de curat teatral, iar ruperile de ritm sunt excluse. Scenele sunt construite impecabil, trecutul și prezentul se înfățișează spectatorului mai întâi la distanță, ulterior sunt vizibile urme ale trecutului în prezent... pentru ca în final scenele să se întrepătrundă, trecutul devenind martor tăcut la prezent, iar prezentul acompaniind trecutul din umbră.” Dana Țabrea

„Arcadia vorbește despre natura realității și a adevărului, despre capacitatea minții umane de a tatona necunoscutul, de a provoca progresul, de a face inteligibilă, cu mijloacele puse la dispoziție de o anumită epocă, o teorie și de a o argumenta. Ne provoacă să acceptăm că trecutul nu este altceva decât o ruină pe care noi, cei aflați în prezent (adică în orice moment viitor celui la care ne raportăm) o cercetăm, refăcând forma inițială în funcție de pregătirea, dar și de caracterul nostru...” Nicoleta Munteanu