1984

Finalul ultimului roman al lui George Orwell, 1984, este notoriu de sumbru. ,,Dacă vrei o imagine a viitorului imaginează-ți un bocanc călcând o față de om – pentru totdeauna”, i se spune lui Winston. Stând într-o cafenea, învins, beat şi aşteptând un glonț, își iubeşte opresorul. Winston îl iubeşte pe Big Brother. După cum știm cu toții, acesta este sfârşitul poveștii.

Doar că nu este.

După „SFÂRŞIT”, există o Anexă, Principiile Neolimbii, pe care mulți dintre cititorii romanului o omit. Clubul American „Book-of-the-Month”, în discuțiile pentru publicarea în America a primei ediții a romanului, i-a cerut lui Orwell să elimine anexa. ,,Nu pot fi de acord”, i-a scris Orwell agentului său, în 1949. ,,Ar schimba întreaga culoare a cărții și ar exclude o parte esențială. De asemenea, ar putea – deşi evaluatorii, după ce au citit părțile care erau propuse pentru tăiere, poate nu-și dau seama de asta – să facă povestea de neînţeles”. Orwell avea de pierdut cel puțin 40.000 delire sterline din vânzările americane. Pentru Orwell, în mod clar Anexa era esenţială pentru înțelegerea poveștii.

Anexa este o ficțiune care pretinde a fi realitate. Scrisă mult mai târziu, după romanul 1984, moment în care Partidul pare să fi căzut, aceasta reconsideră textul care o precede. (…) Face referire la Shakespeare, Milton, Swift şi Dickens și citează pe larg Declaraţia de independență (aceasta din urmă este puțin probabil să supravieţuiască cenzurii partidului). Încheie spunându-ne că ,,… data de adoptare finală a neolimbii fusese fixată atât de târziu, în 2050”, întărind ideea pe care o subliniază propria sa prezență: că adoptarea finală a neolimbii nu a survenit niciodată și că ,,principiile” sale sunt atât de învechite că au nevoie acum de un apendice explicativ. Cuvântul final al anexei (şi al romanului) în ediția în engleză este ,,2050”.

Conform trustului de patrimoniu Orwell, noi am făcut prima încercare de a dramatiza anexa în orice formă. Ni s-a părut întotdeauna ,,esențială”: dat fiind interesul romanului pentru evidențe și documente și relația lor cu adevărul, anexa complică perfect romanul care o precede. Considerarea Anexei ca fiind importantă, face ca 1984 să fie mult mai subiectiv și mai complex decât o simplă distopie futuristă sumbră: la final, accesează cu îndrăzneală forma romanului și răsfrânge întrebările sale esențiale asupra cititorului. Putem avea încredere în dovezi? De unde putem ști vreodată ce este într-adevăr adevărat? Când și unde te afli, cititorule, în acest moment?