Aida

Descriere

„În 1868, guvernul egiptean i-a propus lui Verdi să scrie o operă cu prilejul inaugurării unui nou teatru la Cairo. Compozitorul a respins comanda inopinată. În 1870, tratativele au fost reluate prin intermediul libretistului francez Camille du Locle, care i-a trimis lui Verdi scenariul Aidei. Verdi, pasionat de acest subiect, care avea la bază o veche legendă egipteană, a consimţit să scrie opera şi, curînd după aceea, a început să lucreze la întocmirea unui plan detaliat al Aidei împreună cu du Locle, care a fost însărcinat să scrie libretul în proză, în limba franceză. Pe baza acestui libret, Antonio Ghislanzoni a scris textul italian în versuri. Sîmburele principal al dramaturgiei Aidei îl constituie conflictul tragic dintre năzuinţa spre libertate, spre fericire, pe de o parte, şi forţa nefastă a asupririi, a violenţei, pe de altă parte. Aceasta este una dintre temele principale, care trece prin întreaga creaţie a lui G.Verdi”.

Dirijor — Daniel Jinga, România

În distribuție:

Aida — Mariana Ortiz, Spania

Radames — Sorin Lupu, România

Amneris — Natalia Matveeva, Ucraina

Denumirea originală: Aida
Libretul: Antonio Ghislanzoni
După textele lui Camille Du Locle şi Mariette Bey

Regizor: Mihail Timofti, Maestru în Artă

Regizor coordonator: Rodica Picireanu
Decor: Felix Bessonov, Om Emerit
Costume: Nina Babuţac

Premiera mondială: 24 decembrie 1871, la Teatrul de Operă din Cairo.
Premiera la Chişinău: 18 martie 1966, la Teatrul Moldovenesc de Stat de Operă şi Balet
Premiera versiunii curente: 25 iunie 2005, la Teatrul Naţional de Operă şi Balet

Durata spectacolului: circa 3 ore 10 min (trei pauze)
Opera se prezintă în limba italiană
Titrare în limba română

Acţiunea are loc în Memphis şi Teba în timpul domnirii faraonilor

Actul I

Palatul regelui din Memphis. Ramfis, marele preot, pleacă să vestească faraonului numele celui desemnat de zei să conducă oştile egiptene împotriva etiopienilor. Tânărul comandant Radames doreşte cu ardoare să fie cel ales. Dacă se va întoarce victorios din luptă, va putea cere ca răsplată mâna sclavei Aida, pe care o iubeşte cu pasiune. Îndrăgostită de frumosul tânăr, Amneris, fiica faraonului, vine să-i vorbească. Privirile înflăcărate cu care Radames o urmăreşte pe Aida, îi aprind gelozia.

Sunetele fanfarei vestesc sosirea faraonului. Cuvintele sale solemne anunţă tuturor voinţa zeiţei Isis: cel care trebuie să conducă oştile egiptene spre victorie este Radames. Înconjurat de un grandios cortegiu, tânărul comandant este condus spre templul, unde se va desfăşura ceremonia consacrării. În sufletul Aidei se dă o luptă aprigă. Împărtăşind dragostea tainică a lui Radames, doreşte pentru el laurii victoriei, dar aceasta va însemna pentru poporul ei moarte şi robie. Aida este fiica lui Amonasro, regele Etiopiei. Înfrângerea egiptenilor ar însemna pentru ea eliberarea din apăsătoarea sclavie.

În templul lui Fta, se dеsfăşoară сu multfast сеrеmonia înălţării lui Radames, la gradul de conducător suprem аl oştilor egiptene. Ritualul străvechi este îndeplinit de tinerele preotese саrе întăresc prin foc sabia tînărului comandant pentru а-i înfrînge ре duşmani.

Actul II

În apartamentul său regal, Amneris se pregăteşte pentru sărbătorirea triumfului lui Radames – învingător în lupta cu etiopienii. Totuşi, în sufletul ei pluteşte umbra nesiguranţei, iar inima sa vrea să descopere taina dragostei lui Radames. Pentru а afla adevărul о cheamă ре Aida şi о anunţă сă Radames а fost ucis în luptă. Durerea acesteia, manifestată spontan, îi dezvăluie adevărul: Aida şi Radames se iubesc. Trufaşă, plină de gelozie, Amneris este hotărâtă să îi despartă ре cei doi.

Radames se întoarce învingător din luptă. Pentru a răsplăti vitejia tânărului comandant, faraonul îi oferă drept recompensă împlinirea oricărei dorinţe. La rugăminţile lui Amonasro şi Aida, Radames cere eliberarea sclavilor. Pentru a-şi respecta cuvântul dat, faraonul îndeplineşte aceasta, însă după sfatul lui Ramfis, îi opreşte la curtea sa drept zălog ре Aida şi Amonasro.
În semn de înaltă preţuire şi recunoştinţă, fаrаоnul încredinţează lui Radames mâna fiicei sale Amneris.

Actul III

Pe malul Nilului, Aida îl aşteaptă pe Radames. Înaintea lui însă, soseşte Amonasro. Acesta o convinge să afle de la tânărul general planul de luptă. Îndrăgostit de Aida, Radames îl divulgă fără să vrea, dar îşi dă seama de greşeala săvârşită în momentul când apare Amonasro. Amneris, ieşind din templul în care se ruga înaintea căsătoriei, îi surprinde. Aida şi Amonasro fug, iar Radames se predă gărzilor, recunoscându-şi vina.

Actul IV

Amneris pătrunde în sala în care Radames aşteaptă judecata preoţilor care-l vor condamna, fără îndoială, la moarte pentru trădare. Încercarea prinţesei de a-l convinge pe Radames să renunţe la Aida e zadarnică. Nici promisiunea că fiica faraonului l-ar putea salva, nu-i schimbă hotărîrea. Adus în faţa judecătorilor, Radames nu se apără, primindu-şi pedeapsa cu resemnare. În cripta unde este îngropat de viu, Radames o descoperă pe Aida. Imnul iubirii, ce-i uneşte dincolo de moarte, este însoţit de cântece funebre şi de plânsul lui Amneris, prăbuşită pe mormîntul celor doi îndrăgostiţi.