Șarade / Puzzles – o expoziție de Teodor Ajder

Descriere

Șarade – o expoziție de Teodor Ajder
Sâmbătă, 25 octombrie 2025, ora 19:00 – deschidere
25 octombrie – 08 noiembrie, 2025, ora 16:00-20:00 – program de vizitare în fiecare joi și sâmbătă
Zpațiu (Casa Zemstvei, str. Al. Șciusev nr. 103, Chișinău)

Sâmbătă, pe 25 octombrie 2025, la ora 19:00 va avea loc deschiderea expoziției „Șarade” de Teodor Ajder, care pune în discuție ambivalența ce stăruie în jurul prezenței persoanelor emigrante și refugiate.

Această expoziție reunește două serii interconectate de lucrări ce invită privitorul într-un spațiu al jocului, al chestionării și al descoperirii. La suprafață, lucrările par zburdălnicii de companie: niște șarade cu aspect modernist în care culoarea și forma au un rol estompat. Conținuturile lor voalate însă, odată descoperite, ne vorbesc despre una dintre cele mai urgente provocări ale timpului nostru: modul în care îl privim și conlocuim cu Celălalt. Mai precis, lucrările reflectă tensiunile, temerile și posibilitățile legate de prezența persoanelor imigrante și refugiate, fenomene ce induc ambivalențe, și care stipulează dialectici de compasiune, dar și suspiciune, empatie, dar și respingere.

Prima serie constă dintr-un octaptih și un nonaptih în acril, executate într-un gen formalist, pe care l-am putea numi abstracție geometrică. La prima vedere, acestea sunt aranjamente matematice de planuri vibrante, linii ascuțite și secvențe ritmice. Dar aceste pânze ascund un secret. Sunt o șaradă. Iar odată ce privitorul va descifra mesajul codificat, lucrarea se va schimba ireversibil în ochii săi. Gândul nu se va mai putea întoarce la scuza inocenței. Ceea ce părea aleatoriu devine inevitabil, ceea ce părea rece și abstract, devine profund uman. Octaptihul a fost prezentat într-o expoziție din Birmingham, Alabama, în Statele Unite, sub titlul Ligaturi, februarie 2025. Limba acestei șarade este engleza. Pentru expoziția din Zpațiu, d-l Ajder a mai creat o versiune în limba română, un fel de traducere vizuală, adaptată cu atenție contextului lingvistic local. Versiunea românească este, în așa fel, un indiciu suplimentar în rezolvarea șaradei englezești. Privitorului are în fața o situație oarecum asemănătoare cu cea aflată pe Piatra din Rossetta, când același text e prezentat în mai multe limbi, ceea ce poate înlesni descifrarea sa. Cu toate acestea, lucrarea continuă să provoace la confruntarea cu sensuri care pot părea inconfortabil de apropiate, reflectând dezbaterile locale despre apartenență, granițe și viitoruri comune.

A doua serie ia forma unor obiecte din lut, intitulate în engleză „Iubire, Iubire, Iubire”, realizate pentru un eveniment caritabil de ceramică, tot mai popular de la an la an, „Boluri cu nimic”, în cadrul căruia olarii adună fonduri pentru a ajuta persoanele aflate în criza lipsei de adăpost. Spre deosebire de claritatea pe care o sugerează de obicei lutul, aceste tacâmuri nu se lecturează lejer. Piesele poartă pe ele încrustate niște texte. Cuvintele fiind parțial acoperite de glazura groasă, devin nedeslușite, neclare, la fel ca niște fragmentele de conversații auzite pe apucate sau amintiri mâncate de carii vremii. Și aceste obiecte funcționează ca niște șarade. Cimiliturile de pe ele explorează la fel migrația prin alte câteva prisme: plăcerea de a descoperi ce aduce celălalt în lumea ta (eventual, ce-ți pune în talger), cruzimea deportărilor, resemnarea față de indiferență și, în final, posibilitatea acceptării – recunoașterea faptului că viața, în toată complexitatea ei, nu poate fi controlată, ci doar îmbrățișată.

Dar, așa cum se întâmplă de obicei în cazul operelor de artă, obiectele expuse nu oferă soluții. În schimb, ele propun o formă de întâlnire: lentă, solicitantă și uneori inconfortabilă. Prin dezghiocarea culorilor, formelor și cuvintelor, privitorul participă la actul negocierilor care definește relația noastră cu străinul, oaspetele, migrantul, refugiatul. Șaradele pot frustra, dar pot și recompensa – dezvăluind viziuni care nu mai pot fi ignorate, odată ce sunt descoperite. Procedând astfel, expoziția ne cere fiecăre(u)ia să conștientizăm și să reconsiderăm echilibrul fragil dintre suspiciune și generozitate, frică și iubire.

Sophie Calliope

Teodor Ajder (1978) s-a născut în Chișinău. A studiat psihologia la Babeș-Bolyai, Cluj-Napoca, iar masteratul în științele educației și doctoratul în științele media, informațiilor și ale mediului și le-a susținut la Universitatea de Stat din Yokohama. Actualmente este stabilit în Varșovia, unde redactează anuarul „Mămăliga de Varșovia”. În practica sa încearcă să potrivească artele vizuale cu texte de ficțiune și critică într-o tentativă de a înțelege condiția migrației. Este autorul mai multor cărți-obiect, printre care „Obrăzaru-i pentru o japonez[c]ă” – apărută în România la ed. FrACTalia, București, (2019), „MoPoJaRo”, Galeria Dzialan/Galeria Studio, Varșvoiva, (2010,2019).

Acest eveniment este organizat de Asociația Oberliht în cadrul progamului SCA2025 / Spații Culturale Alternative – program public de evenimente culturale, cu suportul Ministerului Culturii al Republicii Moldova și FundAction / găzduit de Zpațiu / parteneri media: #diez, youth.md, fest.md, agora.md și platzforma.md / suport tehnic: CSCI din RM. Organizatorul și partenerii condamnă orice formă de expresie sexistă, homofobă, misogină, rasistă, xenofobă, sau alte forme de discurs instigator la ură.