VLADIMIR GHIKA – PEREGRINUL CATOLIC.

Descriere

VLADIMIR GHIKA – PEREGRINUL CATOLIC. PROFESOR DE SPERANŢĂ.
scenariu de Raisa Radu.
TN Radiofonic, Radio România
VLADIMIR GHIKA – Peregrinul catolic. Profesor de Speranţă.

10 ani de la Beatificarea Monseniorului Vladimir Ghika
Scenariu de Raisa Radu.
Adaptarea radiofonică: Magda Duţu
Regia artistică: Maria Agnesa Puşcaşu
Cu MIHAI BICA în rolul titular

În distribuţie: Damian Victor Oancea, Adrian Păduraru, Rodica Mandache, Mircea Constantinescu, Orodel Olaru, Constantin Florescu, Marcelo Cobzariu, Cristina Constantinescu, Annemary Ziegler, Magda Duţu, Ion Arcudeanu, Daniel Pușcașu, Daniel Tudorică, Costin Manoliu, Mirela Georgescu, Milica Creiniceanu, Daria Stoenescu, Ilinca Sterpan.

Regia de studio: Milica Creiniceanu
Regia tehnică: ing. Mirela Georgescu
Regia muzicală: Luiza Mateescu
Redactor: Ion Costin Manoliu
Coordonator de proiect: Magda Duțu
Producție a Teatrului Național Radiofonic – 2018

Radiofonic /  1 h 30 min / Pauză: Nu

Catedrala romano-catolică „Providența Divină”
În anul 2023, se împlinesc 10 ani de la Beatificarea Monseniorului Vladimir Ghika și 150 de ani de la nașterea sa. Prezentarea celor două spectacole-document, dedicate Monseniorului de atunci, Fericitului de acum, realizate în anul 2018 – este un elogiu adus lui Vladimir Ghika, prinț, apostol și martir al poporului român, atât prin naștere cât și prin vocație.
Vladimir Ghika – urmașul unor domnitori din Moldova și Țara Românească – a venit pe lume la 25 decembrie 1873, la Constantinopol, unde tatăl său, generalul prinț Ioan Grigore Ghika, era agent diplomatic al României. Împreună cu fratele său Dimitrie, a urmat Universitatea din Toulouse, cu licență în drept. În anul 1893, cei doi frați Ghika devin studenți ai Școlii de Științe Politice din Paris. Vladimir Ghika urmează și cursuri de litere, științe, medicină și filozofie, manifestându-și interesul și pentru istorie și arte. În anul 1898, Dimitrie Ghika este numit secretar al Legației României la Roma. Vladimir îl însoțește și, mandatat de Ministerul Instrucțiunii Publice, studiază în Biblioteca Vaticanului, o serie de documente referitoare la istoria românilor. Le copiază și le trimite Academiei Române. Lecturile din autori catolici, din cărți de filosofie, atitudinea binevoitoare a familiei sale față de catolici pe care îi considerau cei mai înrudiți cu credința ortodoxă, l-au determinat pe Vladimir Ghika să se apropie de catolicism. La 15 aprilie 1902, este primit oficial în Biserica catolică de la Roma, la Sfânta Sabina, în camera Sfântului Dominic. După cum afirmă istoricii: „Convertirea lui, departe de a fi o simplă schimbare de confesiune, a fost alegerea deliberată a unui proiect de viață consacrată cu totul lui Dumnezeu, slujirii aproapelui, lucrării pentru Unitatea Bisericii”. Deși avea un singur plămân, Vladimir Ghika se arăta neobosit în acțiunile sale caritabile și de îndrumare spirituală. A ajutat și a adus pe calea cea bună mulți deznădăjduiți. În anul 1931, Papa i-a dat titlul de Monsenior. A călătorit destul de mult, cele mai importante călătorii fiind acelea făcute în calitate de membru al Comitetului Director al Congreselor euharistice internaționale la: Sydney, Cartagina, Dublin, Buenos Aires, Manila, Budapesta. A avut bune relații cu ierarhi importanți ai Bisericii ortodoxe. În discuțiile pe care le-a avut cu mitropolitul Irineu al Moldovei, își manifestau amândoi dorința apropierii celor două Biserici în fața primejdiei pe care o reprezenta comunismul ateu. A fost urmărit de securitate, arestat de pe stradă, închis și torturat în anchete foarte grele. A murit în ziua de 16 mai 1954. A fost înmormântat în cimitirul comunei Jilava. În decembrie 1968, un nepot îndepărtat al Monseniorului, dr. Grigore Ghica, a cerut să i se restituie osemintele din cimitirul comunei Jilava și acestea au fost reînhumate la Cimitirul Bellu Ortodox, în locul care aparține dr. Grigore Ghica. În mai 1999, Arhiepiscopia Romano-Catolică de București a ridicat la capul mormântului Monseniorului o cruce monumentală de trei metri înălțime, sculptată în stil românesc. Pe 31 august 2013, a avut loc ceremonia de Beatificare a Monseniorului Vladimir Ghika. În calendarul romano-catolic, ziua de 16 mai este consacrată Fericitului Vladimir Ghika, preot martir.

Scenariile, alcătuite de Raisa Radu, au la bază un material bibliografic descoperit în urma unei ample documentări. Regia artistică, semnată de Maria Agnesa Pușcașu, pune în valoare materialul documentar, construcția radiofonică inspirată de adaptarea propusă de Magda Duțu și distribuția alcătuită din actori de la teatrele bucureștene, dar și din țară.

Pentru rolul titular a fost invitat regretatul actor Mihai Bica, cel care ne-a părăsit la începutul acestui an. Așa cum a făcut-o și în serialul de teatru-document dedicat Părintelui Arsenie Boca, Mihai Bica a dat glas unor trăiri înălțătoare, încărcate de sens, de emoție și vibrație creștină.

Audiția celor două spectacole, va prilejui și un moment In memoriam – Mihai Bica.

În acest spectacol, o importanță deosebită o are muzica, foarte atent gândită și selectată de Luiza Mateescu, în concordanță cu subiectul și rigorile impuse de construcția dramatică. Inginerul de sunet Mirela Georgescu, redactorul Costin Manoliu și regizorul de studio Milica Creiniceanu – întregesc echipa de creație a celor două spectacole-document prezentate de Teatrul Național Radiofonic, în seria Biografii, memorii.

”31 august 2013. Mă aflu în Pavilionul Central al Romexpo din București. Suntem 10 000 de credincioși care participăm la Sfânta Liturghie solemnă a Beatificării Monseniorului Vladimir Ghika. Voluntarii ne-au distribuit pliante și eșarfe cu chipul Monseniorului Vladimir Ghika. Mi-am procurat cartea ”A trăit și a murit ca un sfânt”, apărută la Editura Arhiepiscopiei Romano-Catolice de București, și, până la începerea liturghiei, am citit câteva fragmente referitoare la viața și martiriul Monseniorului Vladimir Ghika. Am urmărit, cu multă atenție, ritualul beatificării. După prezentarea unei scurte biografii a Monseniorului de către Părintele postulator Francisc Ungureanu, s-a citit Scrisoarea Apostolică prin care Sfântul Părinte Papa Francisc a îngăduit ”ca de acum înainte Venerabilul Slujitor al lui Dumnezeu, Vladimir Ghika, să fie chemat cu numele de Fericit”. A fost dezvelită icoana Fericitului Vladimir Ghika și s-a intonat imnul care i-a fost dedicat. Cu multă emoție, am aplaudat, alături de ceilalți credincioși. La sfârșitul liturghiei, Înaltpreasfințitul Ioan Robu, Arhiepiscop Mitropolit de București, a rostit de trei ori: ”Fericite Vladimir Ghika, roagă-te pentru noi!” De atunci, această invocație a devenit o rugăciune pentru mine” – Raisa Radu