Spectacolul "O furtună"

Descriere

William Shakespeare

O furtună - Teatrul Naţional „Marin Sorescu”, Craiova

Partea I

Într-o încăpere stranie, Prospero îi spune Mirandei cum au ajuns pe insulă. Miranda, transformată în Caliban, încearcă să îl ucidă pe Prospero. Apare Ferdinand, iar Caliban, redevenit Miranda, se îndrăgosteşte de acesta. Regele naufragiat şi oamenii lui îşi deplâng soarta, în timp ce Caliban se împrieteneşte cu Trinculo şi Stephano.
Partea a II-a

Ferdinand şi Miranda îşi declară dragostea iar Caliban şi complicii lui pun la cale uciderea lui Prospero. Ariel aminteşte regelui şi suitei sale nedreptatea făcută lui Prospero în trecut. Prospero oferă celor doi îndrăgostiţi un spectacol magic. Caliban şi complicii lui sunt alungaţi. Prospero îşi ia rămas bun de la Ariel, renunţă la magie şi face pace cu prigonitorii săi.

”Marionete în mâinile regizorului-magician, actorii îşi dezvăluie o altă latură. Învăluiţi în măşti, aparent anonimizaţi, interpreţii îşi arată meşteşugul, în sensul tradiţional al cuvântului. În scene de grup şi scene individuale, interpretează partituri în care, cum bine ştim, nu este loc pentru spontan şi întâmplător. Angrenaţi într-un mecanism care ţinteşte exactitatea unui ceasornic, actorii îşi expun rigoarea. Funcţionează bine, contribuţia lor la stranietatea spectacolului fiind hotărâtoare.”

Dana Ionescu, Yorick, 20 Februarie 2012

”Prospero este centrul universului în spectacolul de la Craiova. Un fel de magician care la sfârşit depune armele şi se scufundă în somn, orice ar însemna somnul… Dintre toate personajele din scenă, el este singurul construit ca un om real: un bărbat îmbrăcat în costum de casă, cu tichie în cap, care doarme într-un fotoliu şchiop, se trezeşte şi visează un vis populat cu personaje ciudate, se joacă puţin cu ele, le manipulează şi la sfârşit îşi aşază la loc în geamantanul de clovn nasurile roşii şi se întoarce în somn. Pierdut prin muntele de hârtii pe care magia din vis le-a fabricat.”

Monica Andronescu, Yorick, 20 Februarie 2012

”O furtună se impune prin calitatea interpretării, prin pregnanţa coloanei sonore şi prin farmecul scenografiei. O trupă care-şi face bine treaba, un regizor care arată precizie în montaj şi un scenograf pragmatic şi visător construiesc un spectacol cu multe imagini puternice, în care ai ce vedea.”